Miracolele exista

Buna ziua. Scriu astazi despre un adevar in care ne vine greu sa credem: miracolele exista. Poate va amintiti, cei care ma cititi inca de la inceput, am afirmat ca nu ma mira nimic si cred ca orice e posibil, explicabil, justificabil. Nu am sa spun ca nu credeam in minuni si ma refer strict la intamplarile acelea cu atat de putine sanse de realizare, mai putin la aparitiile divine sau altceva de genul, reamintesc convingerea mea ca totul este probabil si motivabil.Dar recunosc ca in ceea ce ma priveste, fara sa ma plang de mari ghinioane, eram sceptica sa ma loveasca tocmai pe mine vreo minune de calibru. Ma enerva si mai tare, ba chiar ma descuraja recomandarea ultima sa nu disper caci miracole se pot intampla. Am crezut mereu ca sunt singura pe care pot conta iar ieri imi epuizasem definitiv resursele de speranta in mai bine pentru situatia imposibila in care ma aflu. Eu facusem ce se cerea din partea mea sa fac iar deznodamantul intregului demers a fost ca “s-a rezolvat,
nu se poate”. Nu vreau sa amanuntesc aici ca una de-alea cum si pe unde si de ce ma doare pe mine coloana, retineti doar ca necazul acesta ma impiedica sa traiesc normal, ba chiar sa traiesc pur si simplu, considerand depresia accentuata de durere un pericol in sine asupra vietii.

Un specialist in domeniu mi-a spus ca nimic altceva decat o operatie extrem de scumpa din cauza accesoriilor tehnico-medicale necesare a fi implantate (mii de euro) si laborioasa si riscanta in acelasi timp nu-mi poate fi de folos. Am plans si singura, si cu sotul meu, am gandit sa renunt la tot ce aveam in plan si in derulare deja, da, si la blog. Am primit totusi telefonul miraculos prin care mi se cerea sa gasesc doctorul dispus sa-si asume operatia, nu avem asa multi in tara, ca de bani se poate face rost. Stiti ceva? Cred- si sunteti singurii care aflati, familia o anunt dupa, stiu ca nu ar fi de acord sa risc- ca ma voi opera sa-mi fie bine. Sa mai sper si-n minunea reusitei acestei interventii chirurgicale? De ce nu?