Indragostita de o fata

Nu sunt lesbiana si nici bisexuala. De fapt… din punctul asta de vedere sunt perfect normala. Dar… pentru intotdeauna exista acest ‘dar’ blestemat, mi s-a intamplat sa ma indragostesc nebuneste de o fata.
S-a intamplat acum vreo doi ani si ceva, pe la inceputul clasei a 9-a. Tipa cu pricina era cu un an mai mare si faceam sport in aceeasi ora, in imensa sala de sport pe care o avem. De fapt, pe atunci imi placea la nebunie un coleg de-al ei dar pentru care nu stiu de ce nu mi-am manifestat interesul decat mult mai tarziu. Povestea cu tipa asta… sa zicem M., a inceput extrem de ciudat si s-a terminat la fel de ciudat.
In primul rand, eu habar nu aveam ca e fata! Am inceput sa ma simt atrasa de ea din momentul in care l-am vazut in ea pe acel K., un personaj dintr-un serial anime care imi placea foarte mult. Semana putin insa nu atat de mult incat sa pot spune ca asta m-a determinat sa pot sa simt ceva pentru ea. Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca se comporta ca un baiat. Era extrem de inalta, avea voce masculina, mers masculin, mai si juca fotbal si statea numai in apropierea a doi baieti cu care radea si se hahaia ca un baiat … Am urmarit-o o perioada cand mergea pe teren in curte si juca fotbal, apoi ma surprindeam privind-o insistent cand eram in sala de sport.
Asta pana cand ceva s-a intamplat si mi-a modificat imaginea personajului din anime pe care il gasisem in fizicul ei … Am vazut-o in vestiarul fetelor. Cum eu sunt scutita de educatie fizica, stateam pe banca si ori ascultam muzica ori stateam la taclale cu celalalte fete scutite ori care pur si simplu nu aveau chef sa isi miste fundu’ in sala. Cand am vazut-o prima data mi-am zis ca trebuie sa fie genul de dobitoc care casca ochii la cum se schimba fetele. Dar am vazut-o de mai multe ori. Nu se schimba, pentru ca de obicei era imbracata in treining. Am intrebat cat am putut de discret ba pe una ba pe alta, ce cauta EL acolo si de ce nu se duce dracului odata afara. O colega mi-a spus ca e fata. Am ramas interzisa. Nu m-am convins pana nu mi-am facut curaj si nu m-am dus eu insami si am intrebat-o cum o cheama. M. … M. … Imi rasuna in minte numele ei. Dar vocea ei masculina si faptul ca trasaturile ei feminine erau atat sterse m-au facut sa simt cea mai cre
tina senzatie cu putinta: fluturasi in stomac. Chestie pe care n-am mai simtit-o pentru nici un bou de care mi-a placut.
De cand am aflat ca e fata, mi-am interzis sa ma mai gandesc la ea.

Mult timp de atunci am vazut-o tot mai des pe holuri si in curte cand mergeam dimineata la scoala ori cand plecam, de parca destinul facea intentionat chestia asta. O vedeam pe hol si simteam aceeasi chestie tampita in burtica, desi nu vorbisem decat o singura data cu ea, atunci cand am intrebat-o cum o cheama … Cateva colege deja observasera ca ma comportam ciudat cand stateam pe banca in vestiar si era si M. acolo. Actuala mea colega de banca m-a si intrebat ce se intampla. Am facut greseala sa ii spun pe messenger si a exagerat totul facandu-ma sa ma simt cea mai ridicola persoana din univers. Pur si simplu nu puteam sa accept ca imi placea o fata! Am cautat pe internet imagini cu acel K. incercand sa vad ce dracului se intampla cu mine insa nu am reusit sa mi-o scot din minte pe M. decat pe la sfarsitul anului scolar, concentrandu-mi atentia pe baiatul ala numai ca sa ma gandesc la altcineva.
Din fericire, am trecut peste. Asa cum mi-au trecut toate obsesiile pentru orice baiat care mi-a placut, asa a trecut si asta. Ba chiar anul trecut am gasit pe internet niste poze cu M. in care era foarte eleganta, fardata, deloc asemanatoare cu fata in treining care juca fotbal in curtea scolii. I-am cerut id-ul si profitand ca sunt clasa a 10-a si am nevoie de informatii despre sectii, am discutat despre asta. Nu am mai simtit nimic. Trecuse orice urma de pasiune aberanta.
Acum stiu ca nu este bine sa iti faci o imagine clara despre persoana pe care vrei sa o intalnesti. Nu e bine sa idolatrizezi pe cineva, pentru ca pe oricine ai intalni, fie el si cel mai frumos, inteligent, minunat baiat, daca iti creezi de la inceput o imagine ‘cum sa fie’, nu il vei putea accepta niciodata. Ori in orice caz extrem de greu si pana sa-l accepti tu s-ar putea sa se sature si sa abandoneze lupta spre ‘cucerirea ta’. Asta se intampla si in cazul fetelor si al baietilor. Nu stiu cum am ajuns sa transform un personaj intr-o persoana reala care de fapt nu avea nimic in comun cu acel personaj ci doar in mintea mea … E extrem de ciudat ce a fost cu mine. Dar toate chestiile astea nu au facut decat sa ma faca sa fiu mai atenta la trasaturile oamenilor si binenteles la cel pe care o sa-l numesc ‘alesul’.